Cercetarea este făcută pentru a fi cunoscută comunităţii medicale şi ştiinţifice. Cercetarea care rămâne în sertar este o risipă de timp şi resurse şi prin aceasta poate să fie neetică. Orice cercetare, chiar şi cea care rămâne în sertar, are rolul de a-l ajuta pe cel care o întreprinde să înţeleagă mai bine aspectele pe care le studiază. Deasemenea, îl ajută să înţeleagă mai bine alte cercetări, alte studii.

Cercetarea se poate face cunoscută în formă tipărită prin publicare (articole originale), precum şi în formă orală prin congrese, simpozioane, mese rotunde. 

Teza este un exerciţiu de documentare medicală şi sinteză a informaţiilor pe un subiect dat, precum şi un exerciţiu de cercetare practică.

Teza ajută la familiarizarea cu literatura medicală, pe care o va citi în mod regulat, ca clinician. Îl ajută să înveţe să caute informaţia medicală utilă, îl ajută să extragă ceea ce este relevant pentru el, îl ajută să înţeleagă rezultatele cercetărilor publicate , îl ajută să aprecieze critic ceea ce găseşte, îl ajută să reţină elementele importante din ceea ce găseşte.

De asemenea, teza oferă posibilitatea experimentării perspectivei de cercetător, ajutând astfel la înţelegerea felului în care se realizează studiile şi astfel la înţelegerea mai bună a literaturii medicale.

Teza se concretizează într-o lucrare tipărită. Formatul lucrării tipărite este asemănător unui articol original, însă de întindere mult mai mare.

Lucrarea este de asemenea prezentată sub formă orală, în faţa unei comisii.

Prezentarea orală a unui material ştiinţific are un conţinut tipic. Prezentarea trebuie de asemenea să aibe o formă sobră care să sublinieze caracterul serios al cercetării. Conţinutul prezentării urmează în linii mari conţinutul unui articol original, având o introducere, pentru punerea în temă, o secţiune de material şi metode pentru a şti pe cine şi în ce fel s-a realizat studiul, o secţiune cu rezultatele obţinute, o secţiune cu discuţii pe marginea lucrării şi una de concluzii.

Prezentarea orală a tezei se însoţeşte de un material ajutător care este proiectat cu un videoproiector în timpul prezentării. Acest material ajutător, se realizează de obicei cu ajutorul programului PowerPoint. El conţine structura expunerii, precum şi elementele care nu pot fi înţelese uşor prin expunere verbală (figuri, tabele, imagini). Prezentarea orală nu trebuie să devină subordonată prezetării PowerPoint. Prezentarea orală este cea importantă! Prezentarea proiectată este doar un ajutor în susţinerea prezentării orale.

În rândurile de mai jos este prezentată structura unei prezentări, conţinutul ei şi forma pe care trebuie să o ia

Structura unei prezentări ştiinţifice pentru o comunicare orală de 8-10 minute (cam cât durează o prezentare pentru lucrarea de diplomă).

•  titlu, autori (diapozitivul 1)
• introducerea – în funcţie de public (~1-2 diapozitive)
• material şi metodă (~1-2 diapozitive)
• rezultatele (~2-3 diapozitive)
  • n  numai rezultate
  • n  cele mai importante
  • n  simplu
• discuţii (~1 diapozitiv)
• concluzii (1 diapozitiv)
• încheiere (1 diapozitiv)

Conţinutul prezentării:

• Rezultate:
  • Descrierea eşantionului (ex: Vârstă, Sex, Caracteristici socio-profesionale, Origine etnică, Simptomatologie, Date morfologice)
  • Notaţi atât rezultatele pozitive cât şi cele negative (lipsite de semnificaţie statistică)
  • Nu notaţi nimic altceva decât rezultate
  • Nu introduceţi: comentarii, explicaţii, comparaţii, aluzii la populaţia studiată, sau la metoda de lucru; rezultate marginale ce nu sunt în raport direct cu scopul studiului
  • La toate utilizaţi timpul trecut
  • Figuri şi tabele:
    • Nu plasaţi aceeaşi informaţie atât în figură cât şi în table
    • Inteligibile indiferent de context
      • Tabelele
        • unităţile de măsură trebuiesc corect indicate şi prescurtările trebuiesc explicate
        • totalurile definitive şi parţiale sunt coerente şi totalul procentelor este 100%
• Material şi metoda:
  • Criterii de includere
  • Criterii de excludere
  • Mod de lucru: serii consecutive de cazuri, lucrare retrospectivă, lucrare prospectivă, randomizare, cohortă, caz martor...
  • Indicarea modului de eşantionare (ex. cazuri consecutive, aleator)
  • Ce s-a căutat să se evalueze / ce s-a testat/comparat/calculat (ex. s-au comparat subiecții expuși cu cei neexpuși, bolnavi cu indemni de boală, două teste diagnostice, două intervenții terapeutice)
  • Criterii de judecată pentru aprecierea rezultatelor şi metode folosite pentru validarea rezultatelor (ex. endpoint-uri urmărite: evenimente vasculare majore (infarct, accident vascular cerebral), ...)
  • Cum s-au descris datele (ex. număr, procente, tabele, grafice sectoriale pt. variabile calitative, medii, deviații standard pentru variabile cantitative normal distribuite, …)
  • Metode tehnice de lucru (ex. aparate de măsură, autoanalizoare pentru teste biochimice, colorații pentru microscopie, aparate diagnostice RMN, chestionare standardizate, scală vizuală analogică pentru durere…)
  • Metode statistice utilizate (ex. Testul hi pătrat, Testul student, LogRank), indicatori medicali utlizați (risc relativ, odds ratio, number needed to treat, sensibilitate, specificitate…)
  • Ce soft statistic s-a folosit
  • La toate utilizând timpul trecut
• Introducere:
  • Aspect general al subiectului
  • Aspect particular al subiectului
  • Motivația studiului
  • Scop lucrare enunţat clar
• Discuţii:
  • Precizaţi dacă scopul  lucrării a fost atins
  • Se pot rezuma principalele rezultate dar nu să se repete toate rezultatele capitolului
  • Apreciaţi critic calitatea şi validitatea rezultatelor
  • Apreciaţi dacă numărul de subiecţi a fost suficient pentru a trage concluzii
  • Apreciaţi dacă alegerea metodei de lucru – a fost cea optimă problemei propuse şi eventual de ce a fost preferată altei metode
  • Cum se interpretează rezultatele în funcţie de metodele folosite şi de puterea testelor statistice utilizate
  • Comparaţi rezultatele obţinute cu cele ale altor autori
  • Realizaţi critica ştiinţifică a altor lucrări similare
  • Nu repetaţi ce s-a spus în introducere, material și metode
• Concluzii:
  • Puține (~5)
  • Susținute de rezultatele studiului

Forma prezentării:

• Textul diapozitivelor:
  • nu frază dacă e de ajuns o propoziţie
  • nu propoziţie dacă sunt de ajuns 1 sau 2 cuvinte simple.
  • nu mai mult de ~7 linii de text
  • ideal a încadra fiecare idee într-o singură linie.
• Materialele ilustrative:
  • Conţinut:
    • figuri
    • tabele
  • Utilitate
    • ceea ce nu poate fi spus altfel
    • materiale dificil de ascultat
    • încadrare în timp
  • Alegerea între tip de prezentare (figuri, tabele)
    • funcţie de obiective
    • preferabil curbe, figuri, grafice de medii, box and wiskers, histograme
• Realizarea practică a unui diapozitiv (slide):
  • titlu
    • într-o singură linie
    • subliniat, îngroşat sau de altă culoare
    • nu trebuie numerotate
  • textul
    • trebuie să fie lizibil
    • alb-negru sau culori
    • se pot folosi scheme de culori însă contrastul trebuie să fie bun
    • trebuie să poată fi citit şi din spatele sălii
• Figurile şi tabelele
  • nu trebuie numerotate
  • au titlul plasat deasupra lor
  • aceleaşi principii ca la articolul original publicat
  • se preferă graficele mai mult decât tabelele
  • trebuie să fie înţelese prin ele însele
  • explicaţiile date de orator trebuie considerate ca un ajutor
  • tabelele:
    • nu trebuie să depăşească 3 - 4 coloane şi 5-7 rânduri
    • produsul rândurilor şi al coloanelor să nu depăşească 15
• Imaginile
  • poze ale unor pacienţi – se trec cu acordul acestora, si se maschează ochii şi gura pentru păstrarea confidenţialităţii
• Filmele
  • Foarte scurte, doar dacă sunt absolut necesare
• Evitaţi:
  • imaginile de tranziţie care cuprind un singur cuvânt
  • propoziţii de tranziţie
  • prescurtările neexplicate
  • referiri neclare prin litere: grupa A, B..., sau cifre: 1, 2
  • expresiile “elegante”
  • să depășiți timpul de prezentare (7-8 minute)
  • să prezentați citind de pe o hârtie/ de pe diapozitive
  • să vorbiți foarte încet
• Efectele de tranziţie între diapozitive, şi animaţiile elementelor de pe diapozitiv
  • Cât mai discrete, sau mai bine absente
  • Pot încurca vorbitorul (click-uri pentru ale activa) şi pot deranja audienţa

Presupunând că unul dintre laboratoarele anterioare a reprezentat o cercetare personală pentru partea practică a tezei, realizaţi o prezentare PowerPoint pentru aceasta. Astfel, alegeţi unul dintre laboratoarele anterioare (cohortă, caz-martor, diagnostic, terapie, supraviețuire). Realizaţi o prezentare PowerPoint ca şi cum ar trebui să prezentaţi mâine această lucrare.

Pentru realizarea prezentării, copiaţi elementele necesare din laboratorul ales în prezentarea PowerPoint.

Dacă nu găsiţi tot ce doriţi, puteţi să vă folosiţi imaginaţia (în mod pertinent, cu rol de exercițiu) și internetul, pentru a prezenta o lucrare completă.

Fiecare diapozitiv are o secţiune de comentarii situată dedesubt. Puteţi să plasaţi pe diapozitiv informaţiile succint, iar în secţiunea de comentarii să vă notați ceea ce urmează să vorbiți pe marginea slide-ului respectiv.

Urmaţi indicaţiile din Introducere referitor la conţinutul secţiunilor, respectiv referitor la forma prezentării.